Falimentul

Procedura falimentului.

Ce este falimentul, cum ne protejăm de intrarea în faliment, care sunt efectele acestei proceduri

 Persoana juridică  se constituie pentru a desfăşura o activitate comercială pe durata stabilită în actul constitutiv prin îndeplinirea formalităţilor cerute de lege. Uneori durata societăţii se prelungeşte chiar şi după decesul asociaţilor care au constituit societatea. Dar orice societate comercială va sfârşi prin a dispărea, deoarece ea urmează acelaşi destin implacabil, ca şi o persoană fizică: se naşte, trăieşte şi moare. Ca persoană juridică, societatea comercială se află în raporturi juridice cu asociaţii şi stabileşte asemenea raporturi cu terţii.

Aspectele de ordin organizatoric ale persoanei juridice şi, cu precădere, ale societăţilor comerciale, consider că nu pot fi separate de activitatea întreprinsă şi supusă riscurilor inerente comerţului, respectiv celor având caracter industrial, economic sau financiar. Dificultăţile financiare ale societăţii comerciale pot avea caracter temporar sau remediabil.

Într-o astfel de situaţie, devin incidente normele procedurii restructurării pe baza măsurilor înscrise în planul procedurii de restructurare, din a cărei punere în aplicare se aşteaptă refacerea lichidităţilor. În acest caz restructurarea se referă la operaţiunile de natură patrimonială luate în cadrul unui manageriat al crizei de lichidităţi, societatea păstrând fiinţa neafectată.

În cazul eşecului, lipsa de lichidităţi devine iremediabilă iar procedura restructurării se va converti în procedura falimentului având ca finalitate lichidarea patrimonială totală.

Ţinînd cont de această realitate, încetarea existenţei societăţii comerciale reclamă realizarea unor operaţiuni care vor avea ca rezultat nu doar încetarea personalităţii juridice, dar şi lichidarea patrimoniului societăţii, prin exercitarea şi îndeplinirea obligaţiilor sociale. Societatea comercială se dizolvă când este supusă procedurii falimentului. Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012 nu reglementează noţiunea de faliment, însă conform art. 115 din lege prin care sînt enumerate condiţiile intrării în faliment, putem distinge precum, falimentul fiind procedura de încetare a existenţei unei societăţi comerciale aplicată de către instanţa de insolvabilitate în cazurile prevăzute la art. 115, alin. 1 din LI, în vederea lichidării averii acesteia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care a fost înmatriculat.

Potrivit aceluiaşi text de lege distingem temeiurile care determină intrarea societăţii în faliment: debitorul nu şi-a declarat intenţia de a se restructura, iar creditorii nu cer restructurarea lui;  debitorul este decăzut din dreptul de a propune un plan al procedurii de restructurare, iar creditorii nu cer restructurarea lui; alţi participanţi nu au propus un plan al procedurii de restructurare, sau nici unul din planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat; nepropunerea în termen a unui plan de către debitor; neacceptarea/neconfirmarea planului propus de debitor; urmare a neexecutării planului procedurii de restructurare sau acceptarea propunerii lichidatorului de a trece în faliment.

CUM NE PROTEJĂM ?

Conform legii cu privire la societăţile cu răspundere limitată, societăţii pe acţiuni anual adunarea fondatorilor (membrilor) aprobă situaţiile financiare (anterior avea denumirea de raport financiar). Din acesta poate fi calculat coeficientul solvabilităţii şi anume:

Coeficientul solvabilităţii absolute (scadente, rapide, imediate, 1 treaptă) – (Numerar în casierie şi la conturi curente (în fostul raport - Mijloace băneşti / Datorii curente (în raportul financiar – Datorii pe termen scurt),

Coeficientul solvabilităţii intermediare  (II treapta) (Numerar în casierie şi la conturi curente + Investiţii curente (în fostul raport – Investiţii pe termen scurt) + creanţe curente (în fostul raport – Creanţe pe termen scurt) / Datorii curente),

Coeficientul total de stingere (Coeficientul acoperirii,coeficientul solvabilităţii curente  III treapta) (Active circulante (în fostul raport – active curente) / Datorii curente).

Intervalul optim al Coeficientului Solvabilităţii curente este de 2–2,5.

Semnificaţia coeficientului solvabilităţii intermediare mai mic decît 2 mărturiseşte despre pierderea solvabilităţii întreprinderii.

Intervalul optim al Coeficientului solvabilităţii absolute este de 0,2–0,25.

Corespunzător, în situaţia în care societatea se află în dificultate financiare (nu în insolvabilitate) proprietarii societăţii trebuie să constate premise pentru a depune o cerere introductivă în instanţa de judecată privind intentarea procedurii de insolvabilitate cu cerinţa de a dispune restructurarea societăţii debitoare. În atare caz conform art. 21 alin (6) din Legea insolvabilităţii instanţa va emite în cel mult 10 zile lucrătoare o hotărîre fără drept de atac unde se va intenta un proces de insolvabilitate şi va obliga societatea debitoare să prezinte un plan de restructurare.

Acest fapt îl va scuti pe debitor de răspunderea prevăzută la art. 14 Legea insolvabilităţii  ce o are, dar şi îi va permite să-şi suspende pe o perioadă curgerea dobînzilor, penalităţilor, dar şi executarea silită a creanţelor sale în mod individual de către creditori.

În acelaşi mod debitorul poate să-şi realizeze drepturile prin aplicarea art. 219 din Legea insolvabilităţii depunînd o cerere de intentare a procedurii accelerate de restructurare. În ambele cazuri debitorul poate în baza unui plan de restructurare să-şi salveze activitatea, dar şi  membrii organelor de conducere de anumite consecinţe juridice nedorite.

În situaţia, însă în care societatea debitoare nu a ”reuşit” să depună în termen o cerere introductivă de intentare a unui proces de insolvabilitate, şi această cerere este depusă de creditor, societatea debitoare în conformitate cu art. 28 legea insolvabilităţii va depune imediat o referinţă în care va intenţiona să-şi restructureze activitatea.

Dacă însă şi acest termen a fost omis de către debitor, o ultimă şansă mai are de a manifesta intenţia de a se restructura în faţa adunării de raportare a creditorilor (art. 114 din LI) cînd adunarea creditorilor vor decide în baza unui raport al administratorului procedura în care va continua derularea insolvabilităţii.

Totodată societatea debitoare trebuie să ţină cont că este decăzută din dreptul de a propune un plan al procedurii de restructurare dacă:

• ×la cererea introductivă depusă de creditor, nu va recunoaşte starea de insolvabilitate;
• ×timp de 3 ani anterior formulării cererii introductive, a mai fost subiect al unei proceduri de restructurare;
• ×administratorul/directorul şi/sau asociaţii au antecedente penale;

×nu a prezentat un plan al procedurii de restructurare în termenul stabilit la adunarea creditorilor sau instanţa de insolvabilitate;

Temei de intrare în faliment este si neacceptarea planului de restructurare propus de debitor sau neconfirmarea acestuia de către instanţa de insolvabilitate. Aici menţionez că planul de restructurare trebuie să fie unul întemeiat din punct de vedere economic, să fie unui executiv în termeni restrînşi, să fie unul acceptabil pentru creditori şi să nu încalce nici un drept al acestora, deşi poate prevedea şi anumite micşorări ale datoriilor, anulări ale dobînzilor, amînări a termenilor de plată.

Efectele intentării procedurii falimentului sînt cele mai nedorite pentru societatea debitoare.

Odată intentată procedura falimentului conform art.116, instanţa de insolvabilitate va desemna un lichidator propus de adunarea creditorilor, persoana care în continuare se va ocupa doar de valorificarea activelor şi repartizarea mijloacelor obţinute din această acţiune. Organele de conducere ale societăţii debitoare complet sînt înlăturare de la procedura dată.

După intrarea în procedura de faliment, orice transfer, îndeplinire a unei obligaţii, exercitare a unui drept, act sau fapt, cu excepţia celor autorizate de lichidator sau instanţa de insolvabilitate, efectuate de debitor sau administratorul insolvabilităţii sînt nule. Astfel orice activitate întreprinsă de către orice persoană, fără autorizarea prealabilă a lichidatorului sau instanţei de insolvabilitate este lipsită de efecte juridice; actele juridice încheiate de către persoanele neîmputernicite vor înceta cu efect retroactiv din momentul încheierii. (art.116 alin (2) Legea insolvabilității)

Pentru nedepunerea la timp a cererii introductive de intentare a procesului de insolvabilitate pot fi aplicate prevederile art. 159 alin. (4), 248, 249 din Legea insolvabilităţii, iar partea neacoperită a datoriilor întreprinderii de masa debitoare poate fi pusă pe seama organelor de conducere.

Textul de lege reglementează faptul că nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu se adaugă creanţelor născute ulterior datei deschiderii procedurii generale şi nici procedurii simplificate a falimentului, această dispoziţie este instituită pentru a proteja masa debitoare, pentru a nu îndatora debitorul şi mai mult, altfel va fi imposibilă satisfacerea creanţelor faţă de creditori.

După valorificarea masei debitoare în întregime, sumele provenite din valorificare se distribuie între creditori, iar lichidatorul prezintă instanţei de insolvabilitate raportul final şi societatea debitoare este lichidată cu radierea acesteia din registrul de stat al persoanelor juridice.

Ţin să menţionez că Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012 are dubla sarcină de a proteja interesele legitime ale debitorilor oneşti, aflaţi în incapacitate/dificultate temporară financiară, acordându-le posibilitate reală de a se reanima, totodată acordă un bun sprijin şi creditorilor de a lua măsuri prompte de restituire a capitalului împrumutat, astfel încît ei înşişi să nu se pomenească în aceeaşi situaţie. Astfel, dacă societatea debitoare este într-o dificultate financiară,  aceasta prin prisma Legii insolvabilităţii poate lua măsuri pentru a se salva, deopotrivă ca şi creditorul dacă consideră că societatea debitoare nu îi restituie datoria un timp mai îndelungat trebuie să ia măsuri pentru a se proteja.

Autor: Irina Selevestru,

 administrator autorizat, membru al Comisiei de autorizare şi disciplină a administratorilor autorizaţi, preşedinte al Arbitrajului Internaţional de pe lîngă ALARM